multi pli city, prezentari si masa rotunda
sambata, 16 mai, incepand cu orele 11.00
În accepţiunea occidentală, noţiunea de city pune problema limitei, a diferenţei; o indică etimologic sinonimul englezesc predecesor de town, provenind de la germanul Zaun – gard, zid, îngrăditură. Prin urmare, oraşul este delimitare, este spaţiu antropizat, luat în stăpânire, metamorfozat şi modelat. Este kosmos, materie palpabilă, organizată şi orientată. Problema existenţei oraşului pare a fi: este oraşul şi este restul lumii. În conseciinţă, Oraşul este Unul, în antinomie cu Multiplul nemanifestat posibil.
Şi totuşi, opunând clasic dialectic Unul şi Multiplul se eludează un aspect fundamental al urbanităţii: acela de emergence-emergenţă, ivire şi devenire, proprietatea sistemelor complexe de a se forma spontan dintr-o multiplicity-multiplicitate de relative simple interacţiuni. Multiplicitatea, metafora biologică (rizomul), concept cheie al filosofiei lui Gilles Deleuze, este acest expandant, proliferant set de diferenţe care se afirmă pe sine, prin aceasta devenind autonome.
Multi pli city – oraşul multi pliat încearcă să substituie modelul de Citta Ideale, inlocuind, asemeni prismei optice, limita clară afirmată cu o multiplicitate spectrală de posibilităţi coexistente. Fiecare nuanţă a spectrului urban poate fi asociată pli/pliu-ul deleuzian: "pliu în pliu, pe pliu, după pliu". În cadrul Multi pli city, fiecare cută întoarsă către sine va fi depliată, de către un locuitor al Cetăţii în primul rând, şi apoi ca reprezentant al breslei care l-a consacrat.
Multi pli city afirmă dar nu confirmă, combate şi se abate, postulează dar şi reformulează, invocă şi revocă, proclamă şi reclamă.
arh. Seba Ionescu
invitati :
Sebastian Ionescu, arhitect
Titlu: Multi Pli City
Descriere: Emergenta este proprietatea sistemelor complexe de a se forma spontan dintr-o multiplicity-multiplicitate de relative simple interacţiuni. Multiplicitatea, metafora biologică (rizomul), concept cheie al filosofiei lui Gilles Deleuze, este acest expandant, proliferant set de diferenţe care se afirmă pe sine, prin aceasta devenind autonome.
Multi pli city – oraşul multi pliat încearcă să substituie modelul de Citta Ideale, inlocuind, asemeni prismei optice, limita clară afirmată cu o multiplicitate spectrală de posibilităţi coexistente. Fiecare nuanţă a spectrului urban poate fi asociată pli/pliu-ul deleuzian: "pliu în pliu, pe pliu, după pliu". În cadrul Multi pli city, fiecare cută întoarsă către sine va fi depliată, de către un locuitor al Cetăţii în primul rând, şi apoi ca reprezentant al breslei care l-a consacrat.
Bogdan Ghiu, eseist, critic media
Titlu : Disparitia" ("moartea") orasului prin generalizarea (replicarea) spatiului urban.
Descriere: Vazut din spatiu, de pe orbita. Pamantul arata tot mau mult, la randul lui ca o galaxie. Devine el insusi, prin urmele lasate de om, tot mai cosmic.
Pe masura ce orasul se extinde, ajungan sa acopere, incet incet, intreaga planeta, urbanizarea se disociaza, treptat, de insasi ideea traditionala de oras. Pe masura ce planeta se urbanizeaza, orasul dispare. Deconcertant.
"Exact in momentul cand intreaga lume devine un mens oras, orasul propriu zis inceteaza sa mai fie o lume" Asa formuleaza sintetic, situatia actuala filosoful si antropologul Marcel Henaf". Deconcertant, nu?
Emilian Cioc, profesor de folosofie franceza contemporana
Titlu: MULTIPLICITATEA DIN PERSPECTIVĂ EDILITAR-GOSPODĂREASCĂ
Descriere: Comunicarea constă într-o dublă lectură, filosofică şi politico-juridică, la mutaţiile recente în orizontul practicilor legate de urbanitate şi, în consecinţă, în discursurile reflexive dedicate fenomenului. Într-un prim moment, voi propune o succintă explicitare a conceptelor de pluralitate, de multiplicitate şi de instituire normativă. Un al doilea moment va formula tensiunea între planificările urbanistice, politice, sociale cu vocaţie normativă, pe de o parte, şi, pe de altă parte, efectele de dezordine şi de anomie specifice spaţiilor urbanizate. Cum, altfel spus, în absenţa unui model complet de referinţă, se pot imagina, legitima şi impune strategii de urbanizare? Un al treilea moment va consta într-o aplicare a acestor perspective teoretice la urbanizările de tip comunist şi postcomunist.
Sabin Bors, filosof
Titlu: De-plieri perceptive şi re-plieri arhitecturale.Despre mutaţiile ecologice ale spaţiului urban
Descriere: Oraşul. Pliul. Multiplul. Între construcţiile care pliază orizontul perceptiv, arhitectura caută să găsească linii de fugă capabile să deteritorializeze teritoriile neutralizate ale spaţiului, să reconstituie geografii „fără urmă” ale acestuia. În faţa de-plierilor perceptive, arhitectura (se) re-pliază în permanenţă – prin abstractizare, prin apelul la noi geometrii, generând reţele şi platouri materiale capabile să străbată spaţiul şi să genereze fluxuri şi filtre ale experienţei. Această re-pliere ţine însă de o „ecologie”, de un „asamblaj” ecologic, de o joncţiune ambientală care provoacă mutaţii şi permutări ale percepţiei. Aflată mereu între permanenţă şi producţie, arhitectura trebuie să de-conecteze mediile pentru a găsi o ecologie ambientală, ea trebuie să regândească noţiunea de „spaţiu” – de la „planul imanenţei” (Deleuze, Guattari) până la spaţiul geopolitic în care (se) spaţializează războiul, viziunea sau viteza (Paul Virilio) – în încercarea de a găsi în permanenţă noi mutaţii: de la formă la orientare, de la textură la interval, de la densitate la lumină, de la forţă la inerţie. Re-plierea arhitecturii rămâne prin urmare sarcina primă a acesteia în epoca reproductibilităţii sale absolute şi a mnemotehniilor oraşului (post-)industrial/virtual.
Vintila Mihailescu, antropolog
Titlu: Acasa. Plier bagages sau despre replicarea casei
Descriere: Un „om la locul lui”, care s-a „adunat de pe drumuri” a fost idealul sedentarizării şi deci al societăţilor sedentare tradiţionale. Locul era perceput ca pură exterioritate, cu propria sa personalitate: loc bun, loc rău. Casa trebuia în consecinţă să fie aşezată în „loc bun” pentru a deveni acasă. În caz contrar, locuinţa putea deveni malefică: „a murit de bloc” – explicau nişte foşti locuitori ai Snagovului demolat de Ceauşescu. Corespunzător, descrierea locuinţei de către ştiinţele sociale (de la etnografie la sociologie) s-a centrat pe morfologia şi geografia simbolică a locului şi amenajării sale ulterioare. Pe măsura trecerii de la aşezarea în loc (bun) la „instalarea în mobilitate”, casa a început să fie percepută mai mult ca un acasă, accentul mutîndu-se de pe loc pe locuire ca experienţă a spaţiului şi de pe structură pe proces. Iar această „locuire” a fost percepută tot mai mult nu doar ca „apropriere”, ci ca „încorporare”, ieşind astfel şi mai mult din încercuirea locului pentru a căpăta o stranie ubicuitate. Pe urmele lui Deleuze, am putea vorbi astfel despre teritoriu ca depliere a corpului iar despre corp ca pliere a teritoriului, acasă fiind atunci o amplificare a teritoriului.
Mariana Celac, arhitect, urbanist
Titlu : Datoriile modernismului
Descriere: Inventarierea episodului „cubist” în arhitectura românească a început în 1990. O perspectivă critică asupra fenomenului modernist ar fi trebuit să resoarbă variaţiile mari de recepţionare, de la marginalizarea brutală din perioada realismului socialist la descoperirea fragmentată în anii 70 şi 80 .
Cine examinează asupra Memoriul Planului director al Bucureştiului din 1934 va fi fost surprins de două anexe, neaşteptat de cuprinzătoare comparate cu capitolele propriu zise ale Planului. Este vorba de 40 de pagini de text, grafice, date şi imagini despre sărăcia locativă, de „problema comasărilor” şi de standardul de viaţă, în particular de starea cartierelor mizere şi de nivelul de locuire în Bucureştiul extra-central.
După cum se pare, atacul în forţă şi viteză al arhitecturii moderniste in anii 1930 i-a asigurat o supravieţuire pe termen lung. Imaginea arhitecturală a mers (dacă lăsăm de o parte interludiul realist socialist şi anii 1980) in pas cu vremile. Iar exerciţiul stilistic
Reforma spaţiului locuirii, întrevăzută de urbanismul interbelic ca element esenţial al modernităţii, a eşuat însă. Distanţa care ne separă astăzi de proiectele avansate in anii 30 este semnificativ aceiaşi. Iar modernitatea organizării urbanistice are „datorii” de plătit în toate capitolele sale.
discutie moderata de :
Dana Vais
